Shopping in Moshi
Pentru a cumpara bilete de autobuz din Moshi spre Dar es Salaam, avem nevoie de bilet de voie de la Hotel, si dupa ce il obtinem, insotit de ghidul nostru, luam o masina spre oras. Am decis ca vom face o runda de shopping pentru a lua suveniruri si alte cele. Pe langa ghidul nostru se mai aciuiaza si alte persoane care par dormice sa ne ajute, sa ne vanda la cele mai bune preturi…. In drum spre schimbul valutar, suntem asaltati de comercianti ambulanti care vor sa ne vanda tot felul de “ace, brice si carice” cu orice pret. Cipi nu poate rezista farmecelor comerciale si dupa atatea insistente este primul ce se accesorizeaza in stil african.
Schimbam bani in shilingi tanzanieni (TSH), si prioritar mergem sa ne cumparam bilete de bus. Ajungem intr-o piata unde oferta este foarte variata. Baietii ne dusesera la cunoscuti de-ai lor, insa aici am fi putut fi foarte usor convinsi sa cumparam bilet pe cine stie ce ruta, si sa ajungem prin te miri ce oras african. Plus ca citisem ca singura companie africana care pleaca conform orarului este Dar Express, iar restul autobuzelor nu respecta un orar strict, ci se pun in miscare atunci cand autobuzul este plin, asta poate insemna chiar a doua zi. Nu suntem dispusi sa cumparam nimic, si le stricam planurile baietilor. Se vad nevoiti sa ne duca la statia Dar Express…. Ne cumparam biletele si Justin palmeaza repede 5000 de TSH. Facem conversia in dolari, vreo 3 dolari si umpic. Cadem de accord cu totii ca ii o suma rezonabila cu care sa ne lasam pacaliti, atata timp cat am obtinut biletele pentru singurul autobuz care garanta sa ne duca la destinatie, in aceeasi zi.
A urmat o runda de shopping, pe la toti cunoscutii ghizilor nostrii, care vindeau la preturi duble fata de cei de la portile parcului. Dar aici totul e negociabil. Imi perfectionez tehnicile de negociere intr-o clipita, imi obtin lucrurile pe care le vreau la preturi bune, insa ma cam epuizez verbal. Si psihic, si fizic. Cred ca imi cam iese din cap cheful de shopping pentru o perioada…. Pentru a fi in siguranta, suntem baricadati intr-un magazin, unde puteam privi, cumpara si negocia pe indelete ce ne place. Dupa ce avem cele trebuincioase, decidem ca e suficient pentru azi. Comerciantul deschide usile si din strada sar buluc pe noi zeci de negrisori (fara exagerare) fiecare cu ceva de vanzare….Ma prind de mana, ma accesorizeza cu bratari si imi fac repede calculul sumei pe care le-o datorez…. Sunt categorica : -Am déjà tot ce-mi trebuie, multumesc!
Nu am spus prea degajat acest lucru, si mi-au simtit in voce o oarecare teama. Vine si replica la starea mea de spirit: RoaRRrrrr…. You’re running like an impala. You are on my territory!
Justin ii dezlipseste de pe noi, si cheama repede masina sa ne duca spre hotel.
Justin ii dezlipseste de pe noi, si cheama repede masina sa ne duca spre hotel.
Drumul spre Dar
In 20 iulie, am predat bagajele mari, catre directorul de marketing al unei agentii de turism Taarab Tours, agentie cu care aranjasem restul sederii in Africa. Il cunoastem in statie pe Mr. Adam, unul din “prietenii” nostii, ca de altfel multi alti tanzanieni care ne priveau ca niste saculeti de bani miscatori.
Light, doar cu un rucsacel mic, am luat autobuzul Dar Express din Moshi spre Dar es Saalam (aproximativ 8 ore, 600 km, la echivalentul a 15 $), conditii de lux. Acest lucru insemna sa vom calatori cu lumea buna, businessman-ii locali* . Am fost serviti cu suc si apa, si spre mirarea mea, un Pepsi mult mai bun la gust decat cel de la noi.
*businessman –acest statut il detine orice om care vinde ceva, si misca cumva banul.
*businessman –acest statut il detine orice om care vinde ceva, si misca cumva banul.
In Dar es Saalam – escala noastra in drum spre Zanzibar
Primele impresii
Dar es Salaam - Stim ca este fosta capitala a Tanzaniei, ne asteptam sa fie ceva mai civilizat decat Moshi. Deloc. Un oras contrastant unde printe zgarie nori dainuieste, acelasi comert stradal infect. De parca nu sunt de ajuns disconfortul vizual si senzatia ca te paste o toxinfectie alimentara la orice inghititura, Dar te supune si discomfortul auditiv produs de moscheile musulmanilor ….. Fereasca Dumnezeu sa nimeresti langa o moschee….
Orientare
Rezolvasem prin e-mail cu agentia Taarab Tours, sa fim preluati direct din statia de autobus, de un sofer de taxi pe nume Abuu, care urma sa ne duce la Durban Hotel. Stiam ca in Dar populatia este majoritar musulmana, asa ca dupa nume ne cam faceam o idée despre vestimentatia personajului. Cand autobuzul s-a oprit in statie, o multime de taximetristi cu fes musulman ne zambeau si dadeau aprobator din cap, citindu-ne ochii cautatori.
L-am gasit si pe omul nostru, care nu vorbeste o iota de engleza. Ne urcam in masina si dupa cateva minute in trafic, Abu raspunde la telefon si mi-l intinde, pentru a vorbi mai intai cu directorul general al agentiei Taarab Tours … incepe cu “I’m sorry”, aveam sa ne convingem de la primele cuvinte de cat sunt de neseriosi. Ni se comunica ca hotelul pentru care am platit este plin, astfel incat ne-a gasit el un alt hotel, si in timp ce eu incerc sa clarific motivele pentru care noi platisem ceva, si primeam altceva….Abu ne duce pe niste stradute infecte pe la periferia orasului, intr-o maghernita: Manyara Hotel.
Pentru a rezista intr-un astfel de loc, nu putem decat sa facem mai placuta sederea cu ceva trozneala. Avem chiar si o terasa pe acoperis. Suntem si foarte infometati, dam comanda si déjà ne gandim la toxinfectia culinara pe care ne-o pregateau dincolo de ziduri.
Dupa cateva beri, slujba trece in surdina….
Dimineata sunt bucuroasa ca plecam din Dar, luam primul feribot al zilei spre Zanzibar cu compania Azam Marine, clasa VIP (40$). Dupa circa o ora jumatate ajungem in Stone town, singurul oras de pe insula Zanibar.
In Zanzibar
La fel ca la intrarea in Tanzania, completam fisele de emigrare, ni se iau amprentele, facem poze, si dupa ce trecem si prin filtrele ce controleaza carnetul de vaccinari pentru febra galbena, ne intalnim cu directorul general al Taarab Tours care ne preia sa ne duca la Karamba hotel, un loc foarte linistit pe coasta de sud a Zanzibar-ului, in regiunea numita Kizimkaze.
In drum spre hotel vizitam Jozani forests cu maimutele ei somnoroase, precum si padurea de mangrove habitata printe altele de crabii cu un singur cleste.
La Karamba Hotel, dupa ce vedem camera, insetati, trecem direct la bar. Suntem cat se poate de relaxati. Briza oceanului, cocktail-urile, mancarurile Swahili, ne incanta simturile.
In incinta hotelului nu au acces localnicii, ne simtim bine nefiind agasati de ei, insa ne mai deranjeaza din cand in cand serviabilitatea exagerata a personalului. Suntem obisnuiti de pe munte sa fim intrebati, repetitiv: “Are you OK?”, “Everything is OK?”, insa aici in Zanzibar chiar suntem cum nu se poate mai multumiti, si nu trebuie sa ne prefacem. Ne folosim de “Yesssss –ul” tipic tanzanian, pe care l-am deprins repede de la Justin, si cred ca le suntem niste turisti simpatici.
Dolphin tour - Episodul 1
Dimineata urmatoare trebuie sa ne trezim devreme, intrucat la ora 7 am aranjat o tura de inot printe delfinii “bottlenose”. Baietii cu barca intarzie cateva minute, astfel incat ne comandam micul dejun, si ne ghifuim bine. Ne asteapta mai bine de trei sferturi de ceas, insa noi nu ne grabim. Baietii pot astepta….insa aveam sa descoperim ca delfini nu! Cand am ajuns si noi in largul oceanului, barcile se intorceau, am reusit sa mai vedem din barca cateva aripioare dorsale si un delfin sarind….am sarit din barca pentru a inota cu ei dar nu prea erau de gasit. Am aflat mai tarziu, ca cel mai bun moment al zilei pentru a inota cu delfini este dimineata devreme, cand ei sunt foarte activi si stau mai mult la suprafata, in restul zilei se scufunda mai adanc in cautarea hranei, iesind doar din 2 in 2 minute pentru a respira.
Avand aceaste informati, decidem sa comandam inca un tur in ziua urmatoare, la 6:30 cand abia se crapa de ziua. Cum prima zi nu am stiut sa snorkel-uiesc, ma pregatesc corespunzator: fac repetitii in piscina, si apoi la apus de soare trec la simularea in conditii reale.
Snorkeling la apus de soare ...
Dolphin tour - Episodul 2
Despre tura cu delfini i-am scris cu entuziasm un mail mamei mele:
"...delfinii din Zanzibar dau din coada vanjos si te saluta politicos din cap. Ieri dimineata am incercat o tura de inot cu delfinii, dezastroasa, in sensul ca le-am vazut dorsala dar nu am reusit sa inotam cu ei...era tarziu cand am plecat de la hotel si erau plictisiti de turisti. Azi dimineata am incercat di nou. Ne am trezit in jur de ora 6 si am plecat cu o barcuta in lag pe niste valuri splendid de spectaculoase, dupa care la vederea delfinilor ne-am entuziasmat asa de tare...eu am sarit din barca sa inot cu ei, si de emotie am uitat sa trag aer inainte, asa ca m-am trezit la 10 cm de delfin fara oxigen. Insa nu conta. Mai puteam sa imi tin respiratia intrucat simteam o dorinta teribila sa il mangai. Am incercat...delfinul mi-a zambit, parca mi-a zis "mai incerca" , s-a uitat la mine curios, s-a rotit pe burta dupa care a dat din coada si s-a scufundat in imensitatea Oceanului Indian. Au mai urmat multe reprize in care am sarit din barca in mijlocul lor, e o senzatie de nedescris. Gabi i-a filmat cu o camera subacvatica, cand vei vedea filmuletul ti se va parea ca nu e adevarat ca un animal salbatic sa se afle intr-o asemenea proximitate si totusi tot decorul si toate trairile noastre sa fie atat de primare si intense...”
O creionare a intensitatii trairilor si senzatiilor inotului cu delfinii in Oceanul Indian e dificila.
Voi incerca:
- lipsa cenzurii in a gesticula
- un simt exacerbat pentru orice stimul exterior, ascultare totala fata de orice impuls interior
- bucurie nestavilita, la fel ca cea a unui copil, unde hotarul dintre dorinta si actiune devine inexistent
- e greu sa mai cunosti alt trecut, decat trecutul imediat...
Cateva clipuri relevante ale reactilor noastre:
Trairile lui Gabi:
Trairile lui Cipi:
Trairile mele:
Driving in Zanzibar
Ni s-a parut aventuros sa inchiriem o masina pentru a vizita insula. Cipi s-a orientat rapid spre oficiul de inchirieri al unui musulman, aflata la nici 30 de m de la receptia hotelului nostru. S-a interest de conditiile de inchiriere, inclusive actele necesare conducerii autovehicolului. Ni se cere sa indicam ruta pe care dorim sa o luam. Ne hotaram repede.
Nici eu, nici Gabi nu aveam permisele la noi, astfel Cipi a ramas tot potentialul orientarii noastre rutiere prin Zanzibar. Inainte de a lua masina, negociem avand déjà tehnicile clar sistematizate de la runda de shopping din Moshi (totul se negociaza aici –pentru o jumatate de zi de la 40 la 25 de dolari). Cipi ii prezinta musulmanului de la oficiu permisul, pentru a ne asigura ca totul este in ordine:
Raspunsul: - NO PROBLEM!You can drive.
Primim un minibus Toyota de 8 locuri, si dupa ce ne instalam in masina Cipi incearca sa deprinda tehnicile condusului pe partea dreapta, insa familiarizarea cu comenzile masinii se dovedeste a fi pe departe partea cea mai dificila.
Dupa testarea comenzilor, parcare, fata, spate, printe cocotierii ce ne strajuiesc la cativa metrii, plecam cu elan de pe loc.
Cateva emotii la trecerea masinilor din sens opus. Aprope ca iesim de cateva ori de pe carosabil. Drumul ingust il pune in dificultate putin pe Cipi. Ne trec toate emotiile. Observam pe bord beculetul rosu aprins, conchidem ca nu avem combustibil. Inca un sir de emotii, ne schimbam putin traectoria, la prima intersectie facem sensul invers (de fapt normal, ca acasa). Nu e grav, nu e circulatie. Aflam de la un localnic ca pompa e doar la 15 minute de mers cu masina, si ne concentram sa ne ajunga carburantul. Euforic in concentrarea lui, Cipi mai trece din cand in cand peste 4000 de turatii.
Ajungem in statia de alimentare, ne intrebam ce combustibil sa alegem. Un angajat alege furtunul corespunzator si alimentam de circa 31.000 de TSH, combustibil suficient incat sa strabatem insula in lung si lat. Plecam din benzinarie inca nu suntem lamuriti ce combustibil foloseste masina…
Observam pe drum politia, insa politaiul se dezmeticeste greu, observa ca suntem albi deabia dupa ce trecem de el, si scapam fara sa ne opreasca. A privit ca un ului dupa prada, la intoarcere sigur ne va opri. Daca nu cumva alegem alt drum de intoarcere.
Facem turul pe care ni-l propunem pe plaja din Michamvi
Ne propunem sa vizitam si plaja de la Paje in drumul de intoarcere spre casa. Pana acolo, trecem pe rand prin postura de conducator auto, mai intai Gabi, apoi eu.
La vederea primei intersectii predam volanul capitanului Cipi, singurul sofer cu “acte in regula”. Nu mult timp dupa ce facem rocada, 2 politai ne fac semn sa oprim.
Contactul cu autoritatile
In paralel cu noi, oprita o alta masina cu "Muzungu" (albi in swahili), unde politaiul sef tinea un discurs, probabil acelasi care urma sa-l auzim si noi in urmatoarea jumatate de ora.
Cipi prezinta permisul, politaiul pleaca pana pe cealalta parte a drumului langa asistentul sau, dupa 10 minute se intoarce. A urmat apoi o piesa in 4 acte.
Intriga: Totul porneste de la "There is a problem!" si se soldeaza cu concluzia "This is a double criminal offence".
Personajele:
Personajele:
Politaiul sef in rol principal si toti ceilalti in rol secundar.
Urmeaza reconstituirea intocmai dupa faptele reale.
Actul 1: Controlul actelor si identificarea abaterii
Urmeaza reconstituirea intocmai dupa faptele reale.
Actul 1: Controlul actelor si identificarea abaterii
In cateva momente dupa ce Cipi inmaneaza la cererea politistului carnetul de conducere:
Politaiul: - THERE IS A PROBLEM!
Ridicam din umeri si nu apucam sa cerem explicatia:
TWO, you are driving a passengers transport car with 8 seats, for another cathegory.
I can forgive you for this last thing, but the fact that you are driving with an european permit:
No! This is not a valid permit on the Island of Zanzibar. As a fact I will consider that you are driving without any permit at all!
Noi: ...Ca era VALID
Politaiul: -Listen to me!!!
....(orice explicatie era de prisos)...
Ridicam din umeri si nu apucam sa cerem explicatia:
Politaiul: - You, Ciprian Onita, commited a double criminal offence:
ONE, You are driving without a valid permit on the island of Zanzibar.TWO, you are driving a passengers transport car with 8 seats, for another cathegory.
I can forgive you for this last thing, but the fact that you are driving with an european permit:
No! This is not a valid permit on the Island of Zanzibar. As a fact I will consider that you are driving without any permit at all!
Noi: -But...!!!incercam sa dam explicatii si sa le spunem ca am intrebat la centrul de inchirieri si ca permisul ni s-a spus ca...
Politaiul: -Listen to me!!!Noi: ...Ca era VALID
Politaiul: -Listen to me!!!
....(orice explicatie era de prisos)...
Actul 2: Comunicarea consecintelor abaterii si a sanctiunii
Politaiul: -Listen to me!!!
Do you UNDERSTAND ME? I will bring you Monday at the Court of Justice!
Noi: -But we have a flight to catch back home...
Politaiul: -Listen to me!!! I'll take this permit and you will come on Monday at the Court of Justice of Zanzibar charged with driving without a valid permit on the Island of Zanzibar. Do you UNDERSTAND ME?
Noi: -But we have a flight to catch back home...
Politaiul: -Listen to me!!! I'll take this permit and you will come on Monday at the Court of Justice of Zanzibar charged with driving without a valid permit on the Island of Zanzibar. Do you UNDERSTAND ME?
Noi: -Can we solve this now problem somehow?
Politaiul: No! I'll see you Monday at the Court of Justice.
Actul 3: Incercarea de a scapa cu viata
Politaiul: -Oh! No No! (Da din brate nemultumit)
Ne cautam in toate buzunarele, scoatem 100 de dolari si ii intindem politaiului sef. Acesta scoate la randul lui 10.000 de TSH (vreo 6 dolari) din portmoneu, cei 100 de dolari ii pune in buzunar asigurandu-se ca asistentul lui nu a vazut nimic, si apoi se pune sa scrie in swahili ceva pe o foaie.
Ne cautam prin buzunare, Gabi era cel mai aproape de geam, si impreuna cu foaia de amenda scrisa in swahili, ii intinde toti banii din buzunar pe care ii avea: 40 de dolari.
Politaiul ia foaia, vede suma si mai autoritar si cu ochii injectati:
Politaiul: -What is this? This is corruption! Do you OFFENCE the authority of Law of Zanzibar? Do. you offence me? I'll take you Monday to the Court of Justice.
Deja eram pe undeva sub scaun, gandindu-ma ca Cipi urma sa ajunga la Curtea de Justitie pentru ca a condus fara permis, iar Gabi la inchisoare pentru coruptie...iar eu urma sa gasesc o cale sa ii scot si sa modific datele de calatorie pentru a prinde cele 5 zboruri spre casa.
Dupa o pauza luuunga:
Politaiul: -How much you got?
Gabi: 40!Politaiul: -Oh! No No! (Da din brate nemultumit)
Ne cautam in toate buzunarele, scoatem 100 de dolari si ii intindem politaiului sef. Acesta scoate la randul lui 10.000 de TSH (vreo 6 dolari) din portmoneu, cei 100 de dolari ii pune in buzunar asigurandu-se ca asistentul lui nu a vazut nimic, si apoi se pune sa scrie in swahili ceva pe o foaie.
Actul 4: Deznodamantul
Politaiul ne intinde foaia si fluturand catre colegul lui cei 10.000 de TSH, zice catre noi:
Politaiul: - Because, You are MY FRIENDS! and I want to help you, I will give you a permit, for today!
Avem impresia ca pentru permis mai are sa ne mai ceara bani....dar cu bun simt, se scuza ca ne-a retinut din timp.
Politaiul: - I know that you are tourists, and I wish you enjoy the rest of your stay on the Island of Zanzibar.
Concluzia: Ne-am ales cu inca un bun prieten.
Cu aceasta ocazie, Salutari bunului nostru prieten din Zanzibar!
Politaiul: - Because, You are MY FRIENDS! and I want to help you, I will give you a permit, for today!
Avem impresia ca pentru permis mai are sa ne mai ceara bani....dar cu bun simt, se scuza ca ne-a retinut din timp.
Politaiul: - I know that you are tourists, and I wish you enjoy the rest of your stay on the Island of Zanzibar.
Concluzia: Ne-am ales cu inca un bun prieten.
Cu aceasta ocazie, Salutari bunului nostru prieten din Zanzibar!
Safari Blue:
Ireal, palcuri de insule de corali plutitoare strajuiesc pe ambele parti micuta ambarcatiune pe care ne aflam. “Capitanul” ne orienteaza spre ceea ce pare un un punct inert de materie , iscat de nicaeri, in imensitatea fluida a oceanului Indian la confluenta dintre valurile blande, atat de inexplicabila aceasta existenta o insula fantomatica imperceptibila inregistrarii la orizont ochiului neavizat, o existenta aflata la periferia imaginatiei mele.
Textura nisipoasa am distins-o din departare datorita contrastului dintre siluetele intunecoase ale catorva pescari si valurile albastrui spumoase ce teseau un degradeu inspre nisipul imaculat al ingustului teritoriu.
Conchid: circa 10 metrii per 20. De atat este nevoie pentru o senzatie paradisiacal, ireala si imposibil de redat in cuvinte. Un mix de trairi si sentimente:neant si libertate, goliciune si materie, insetare si multumire sufleteasca. (Fragment din jurnal meu de bord, 23.07.11)
Dupa aceasta experienta, barcagiul nostru ciopleste in nuca de cocos, infige un pai si ne intinde fructul: atat de racoritor! Ma bucuram ca un copil de orice era in jur….
Ridicam ancora si pornim spre o insula mai mare din apropiere, strangem scoici, fugarim crabii, ne imbaiem, timp in care baietii de pe barca pregatesc pranzul, si apoi ne indreptam spre reciful de corali pentru snorkeling.
La intoarcere se strica vremea, valuri spumoase tot mai mari, si incerc sa imi temperez emotiile cu gandul berilor racoroase ce ne astepta la Karamba.
Ultima zi in Zanzibar am trandavit, si am contemplat la stele….
Ultima zi in Zanzibar am trandavit, si am contemplat la stele….
Zanzibar? Pentru mine un paradis aromatic, un lacas de introspective adanca, un loc bun pentru sedimentarea amintirilor placute, intarire a convingerilor interioare si fundamentare a viitoarelor actiuni si orientari prin viata: imbratisezi rasaritul si apusul, valurile si adancul, pestisorii multicolori si intunericul noptii, toti delfinii oceanului si pasarile cerului.
Oriunde in lume te-ai afla, imposibil sa nu rememorezi clipele petrecute aici!
Drumul spre Arusha
In 25 iulie am luat Precision Air, Zanzibar-Dar Es Salaam (10:20 10:50), si cu un timp de conexiune foarte redus, alt zbor de Precision Air Dar Es Salaam –Kilimanjaro (11:00 12:40).
Arusha
De pe aeroportul Kilimanjaro suntem preluati spre Arusha de Mr. Adam, cel caruia ii predasem cu 5 zile inainte bagajele mari. Vom petrece o o noapte in Arusha - Punct principal de plecare pentru safari, si pentru Mount Meru.
Primele impresii:
Comertul : Aceeasi atmosfera insalubra, insa parca nu la fel de agresiva ca cea din Moshi. Mr. Adam ne duce intr-un supermarket, facem primele cumparaturi civilizate in Tanzania, suntem multumiti si ne reintoarecem la hotel.
Center Inn Hotel…Televizorul desi intre gratii, nefunctional.
Hotelul: dezastros. O moschee vis-a vis …. Acelasi film ca si in Dar, ne punem sa bem. Lui Cipri i se face pofta la bilutele de cartofi ale unui comerciant de vis-à-vis de hotel. Este repede ingradit de 6 localnici . Se intoarce triumfator, dupa ce reuseste sa isi cumpere mult ravnitele bilute intr-un ziar: vreo 10 bilute la echivalentul a 6 dolari. Il certam putin, degustam si noi, si ne pronuntam ca afacerea lui nu e tocmai profitabila!Si nici gustoasa. Spalam cu bere!
Safari :
Pe la ora 6 ne trezim, si ne indreptam intr-o masina de safari spre Parcul National Arusha pentru o plimbare inainte de a prinde zborul spre casa. Mr Adam si soferul ne indispun constant cu intrebarea “Are you OK?”
Dorim sa scapam cat mai repede si la ora 12:30 ne relaxam in aeroport. Cipi insista sa ii dea un feedback lui Mr Adam in ceea ce priveste neseriozitatea intregului serviciu oferit de Taarab Tours. Avea sa se convinga de inutilitatea discutiei, pentru ca si pentru Mr Adam, la fel ca pentru restul tanzanienilor “NO PROBLEM” (sau HAKUNA MATATA in Swahili) ramane cuvant definitoriu.
3 comentarii:
Fain!
5 august 2011 la 21:11e foarte frumoasă călătoria voastră, iar momentele prin care ați trecut..no comment!!!!
20 august 2011 la 16:42când privesc pozele mi se pare că sunt dintr-o lume ireală :)
once-in-a-lifetime experience! poveste de povestit nepotilor! super! ank
8 octombrie 2011 la 13:27Trimiteți un comentariu