Echipa: Gabi , Moni, Razvi & Dana, Nutu, Diana V., Anca.
Motivatie: Traseul de semimaraton l-am vazut anul trecut, mi-a placut, insa am avut un regret ca am batut atata drum si n-am urcat pe varful Ciucas. Anul asta vreau la maraton! Asa m-am motivat pana la momentul startului…
Obiective: N-am prea ajuns eu la antrenamente, dar ca de altfel ca la oricare concurs, am eu obiectivele mele…Realiste! Printre acestea :
1. sa savurez cubulete de zahar in punctele de revitalizare, fara graba si fara stress;
2. sa admir peisajul;
3. sa ajung la finish.
Discutia cu Diana in drum spre Cheia, m-a convins sa renunt la obiectivul nr 1, iar obiectivului nr 2 ii voi dedica oricum suficient timp printe gafaieli. Alerg de data asta si fara betele de trekking.
Imi realiniez astfel obiectivele: Sa-mi iau medalia de finisher cat mai repede posibil.
10, 9, 8,…..3, 2, 1, START!
Ma zburlesc de emotii, la fiecare start (si finish) am pielea de gaina, iar cand ii vad pe “calutii” astia din jurul meu cum galopeaza, ma ia un entuziasm teribil….Cum dau de primul urcus, imi trece.
Pe urcarea comuna cu semimaratonul merg in pas grabit cu Anca, sorb un pahar cu apa la primul punct de revitalizare de la km 4, si imi fac calculul ca jumatatea de litru de apa cu care am plecat in camelback imi va ajunge pana la km 14. La Km 8,5 nu e apa pregatita in pahare, n-am timp sa savurez nimic, doar rontai din viteza un cubulet de zahar si cateva felii de mar. Pe urcarea de dupa gard déjà epuizez apa. Alerg pe drumul forestier gandindu-ma sa imi umplu camelback -ul in punctual urmator de revitalizare….pe drum spre CP3 ii incurajez pe cunoscutii care se intorc déjà de la CP3. Din zambetele lor ma incarc cu energie. La km 14 vreau sa imi umplu rezervorul, insa surpriza neplacuta…nu mai au apa in punctual de revitalizare…debia primesc o jumatate de pahar de isotonic…..Imi sta in gat…. Mai cer un pahar…si mi se raspunde ca toti cei care stau la rand asteapta un strop de apa ….evaluez repede situatia si ma decid ca jumatatea aceea de litru care mai era pe fundul bidonului nu va ajunge decat pentru 3-4 persoane, asa ca plec….
Nu voi avea ce bea, merg resemnata cu gandul pe drumul forestier….nu mai am nici chef de alergat, mai ca imi vine sa plang de ciuda, ca mi-as fi luat mai multa apa…. Si de aici o intreaga drama, in viziunea mea. E de la atata lucru parca nu-mi vine sa renunt. Devine un concurs extrem, un adevarat test de supravietuire :))
Gasesc un firicel de apa si sorb dintr-o baltoca cativa stropi. La cativa metrii distanta gasesc si CP4 si descopar fiecare inghititura ca pe un premiu special si bine meritat. Ce bine ar fi fost sa fie numerotati kilometrii, ….m-ar fi scutit de plecaciuni pe carare.
La km 27 in punctul de revitalizare …iar neaprovizionat si fara apa…ma entuziasmez cand vad “greucenii “ cum alearga déjà la vale intocandu-se de pe Ciucas. Acum imi dau seama cat de folositoare mi-ar fi fost betele. Ma tin muschii pe urcare….nu mai am apa….
Ajung pe Ciucas admir putin din mers imprejurimile si rotunjimile rocilor… Superb peisaj! Nu stau mult ca imi e sete…
Dupa 4ore si 50 de minute de la start ajung si eu pe Ciucas. Coborarea de pe Ciucas imi ia cam mult…fac o plimbare, ca de alergat nu mai poate fi vorba !nu ma mai prea asculta picioarele….
In punctul de realimentare, imi e foame si gloesc bananele din farfurie. Printre inghitituri observ o fata, care tocmai pleaca din punctul de control, insa eu n-am terminat de mestecat. Ma gandesc ca in tot concursul nu mi-am pus nici un obiectiv in raport cu concurenta. Mi se ridica antenele si ma gandesc ca mi-ar creste putin moralul daca as intrece si eu ceva mai de categoria mea.
Plec din punctul de realimentare foarte pregatita mental insa… nu-mi place deloc drumul forestier, e prea abrupt si aerul e supraintoxicat de esapamentele galagioaselor ATV-uri. Nu pot sa alerg pe el. Concurenta o ia la vale…si se desprinde din raza mea vizuala….nu mai cred sa o ajung. Portiunea de dupa traversarea rauletului si pana la ultimul punct de revitalizare o parcurg singura, nu vad pe nimeni nici in fata nici in spate. Mai apar din cand in cand in fata mea grupuri de turisti. Pe cei care merg in acelasi sens de mers, ma ambitionez sa ii depasesc simuland conditii de concurs Jhi hi, alerg usor insa ma cam plictisesc ce-i drept….deabia astept sa ajung …. Am timp sa ma gandesc si sa ma bucur in felul meu, ca fiind tot timpul ultima din grup care ajung, au sa ma astepte cu totii la sosire.
Ajung la ultimul punct de revitalizare si control, nu mai pierd timpul, stiu de anul trecut prea bine traseul pe bulina albastra, imi propun sa alerg pana la finish. Cu vreo 3 km inainte de finish am primele crampe musculare… nu am mai experimentat asa ceva. Beau un tub de magneziu lichid, in 2 minute sunt déjà in picioare si incep sa merg usor, ma uit putin la ceas si ma ambitionez sa termin sub 7 ore.
Ma zburlesc iar de emotii la gandul ca sunt atat de aproape de finish….valul emotiilor ma trece pe sub pod si nu ma pot opune, incep sa alerg. Vad un fotograf pe panta din fata mea. Nu, nu ma opresc, doar asa pot da si eu bine in poza.
Prind viteza mare la voborarea de pe panta de sosea si nu mai incetinesc pana la poza de finish.
Primesc de la sustinatori imbratisari calduroase, ce ma bucura mai mult decat medalia care atarna la gatul meu. Sunt bucuroasa ca sunt toti acolo sa ma sustina: Gabi, Nutu, Cipri, Razvi, Dana, Diana, Miha, Anca….
Rezultate-semimaraton
| Alternative Timisoara | 02:37:27 |
| 03:30:23 |
| C.S. DHS Tibiscus | 05:00:04 |
Rezultate-maraton
| Alternative Timisoara | 05:46:55 |
| Prusik 05:52:23 |
| Alternative Timisoara | 06:14:50 |
| Alternative Timisoara | 06:33:29 |
| Alternative Timisoara | 06:47:05 |
